De ce sa ne vindecam sufletul

Scriu aceste randuri dupa ce am vizionat filmul “A private war”. Este un film care mi-a atins inima, este vorba despre dorinta de a ne deschide ochii sufletului si sa intelegem ca a ne schimba ca oameni este mai mult decat vital, este o promisiune pe care sa o facem copiilor, nepotilor si noua insine.

Eu consider ca noi suntem privilegiati ca nu stim ce inseamna razboiul si sper sa ramana asa. Dar a ne ascunde capul in nisip nu ne va feri, ci oricand putem reajunge acolo.

Si sa nu uitam ca ranile emotionale se produc si in linistea caselor pe vreme de pace. Stiu atatea cazuri de copii (adultii de azi din cabinetul meu) care traiau zile si nopti de teroare, care nu puteau sa adoarma de teama ca parintii se vor bate, ca ii vor bate, de cazuri in care, chiar daca stateau in linistea noptii ei nu se puteau bucura ca se gandeau ca a doua zi va fi la fel, ca stateau cu inima cat un purice daca tata va veni beat sau nu, daca mama va fi calma sau furioasa...

Ce inseamna psihoterapia?

Inseamna, in multe instante, ca sa nu zic in toate, sa putem sa acceptam ca ne doare, ca avem rani emotionale care nu se inchid daca hotaram “sa trecem peste”, inseamna ca nu putem sa le aratam celorlati cat de tare suferim prin a-i lovi si a-i face sa sufere si pe ei. Inseamna sa invatam sa ne uitam la propria durere, sa putem sa o intelegem si apoi sa putem sa vorbim despre ea. Scopul? Sa nu mai caram bagajele dupa noi si sa ne invatam copii sa nu se incarce la randul lor.

Am citit mai demult intr-o carte scrisa de Bert Hellinger ca razboiul este cea mai mare tradare a parintilor fata de copii lor. Momentul in care am citit, am simtit in intreaga mea fiinta ca este asa si a dat si mai mult sens unei alte credinte: societatea se poate schimba cu fiecare individ in parte, nu ca masa, ci persoana cu persoana.

Cum facem aceasta schimbare?

Pai invatand sa ne cunoastem, sa lucram cu noi, sa ne iertam si sa iertam, sa crestem si sa devenim acele persoane care se pot uita la ele si sa nu se rusineze de cine sunt sau ce au facut. Asta le si zic clientilor mei, puteti face ce va doriti, doar sa va puneti intrebarea “Peste un an imi va mai placea de mine sau nu?”

Mi-as dori ca vorba aceea “violenta naste violenta” sa o putem transforma in “violenta nu ne mai reprezinta”, “violenta nu inseamna razbunare”, “ violenta nu trebuie sa ne conduca viata”. Si mi-ar mai placea ca oamenii sa nu se mai lase amagiti de promisiuni si sa isi caute lideri care sa hotarasca pentru ei, fara sa isi puna intrebari despre actiunile acelor lideri si fara sa le ceara justificari. Mi-as dori ca oamenii sa inteleaga ca este vital sa ne formam, sa ne educam permanent. Doar asa putem deveni mai buni, mai responsabili.

Si ca sa va aduc inapoi spre psihoterapie, un numar covarsitor de studii din domeniu ne arata ca vindecarea vine prin iubire (atasament), prin caldura, intelegere, acceptare.

Asadar, cred ca ne suntem noua datori, ca suntem datori copiilor nostri, ca ne suntem datori unii fata de ceilalti sa facem efectiv ceva in a schimba modul defectuos prin care oamenii considera ca e normal sa se raneasca unii pe ceilalti!