"...sa accepti fericirea atunci si acolo unde vine - atat pe cea marunta, cat si cea imensa...
...cand accepti fericirea care vine la tine si care apoi pleaca din nou, accepti de asemenea si gravitatea ca facand parte din viata...
...deschizand usa catre tristetea care vine la voi, in timp, va veti da seama ca este o fericire care ramane..."
(Bert Hellinger)
Despre procese 'soc'-ante
Oricat de anti-mondenitati ai fi, oricat te-ai piti, ai inchide televizorul exact in momente cheie, oricat ai evita sa citesti pe spatele ziarelor de scandal ale "vecinilor" de metrou, e imposibil sa nu fii la curent cu ce se mai intampla in divorturile Iri-Moni si Oana-Pepe.
"Oricum ar fi, mama e mama!" se spune.
Dar "tatal nu e tata?"
Oare chiar nu exista situatii in care tatal sa fie un mai bun parinte decat mama? Si daca exista, chiar si numai unul, nu credeti ca fiecare caz ar trebui analizat cu obiectivitate, pornind de la fapte si atitudini si renuntand la idei preconcepute si clisee?
