Etapele emotionale ale unei despartiri (partea a doua)

In continuarea articlolului "Etapele emotionale ale unei despartiri" - partea intai, va prezint ultimele doua etape ale despartirii: depresia si acceptarea.

Momentul in care vei fi pregatita sa faci fata despartirii, sa iti accepti durerea va fi debutul constientizarii etapei depresiei. Initial ea apare alaturi de celelalte etape fara sa o percepi constient, “suferi dar nu stii ca suferi”. Toata lumea trece prin aceasta etapa! Problema care apare este daca vrei sau nu sa si iesi din ea? Poate pare ciudata aceasta intrebare, si raspunsul logic ar fi ca da. Totusi, multe persoane ajung sa ramana extrem de mult timp, poate toata viata, ducand astfel suferinta la cote de arta.

Abordarea sanatoasa: permite-ti sa suferi, sa plangi, sa te alini, sa te cainezi. Sa stai singura sau sa te vezi cu prieteni si sa vorbesti despre suferinta ta. Sa nu te dai jos din pat, sa renunti la a mai face lucruri o perioada. Invata sa iti lasi emotiile sa se exprime, sa le traiesti asa cum vin ele. Tot in acesta etapa, psihoterapia iti va oferi calea prin care sa inveti sanatos sa creezi o relatie autentica cu tine. Familia si prietenii sunt esentiali, fiind grupul de suport si intelegere. Psihoterapeutul va fi persoana obiectiva care te va ajuta sa iesi treptat si sanatos cu cat mai multe lucruri invatate. Nu refuza ajutorul, nu incerca sa demonstrezi ca esti puternica, nu te izola fortat. Persoanele puternice accepta atunci cand au nevoie de ajutor!

Acceptarea este ultima etapa in acest proces. Ea nu presupune ca te-ai “vindecat”, ca nu mai ai emotii negative fara de despartire sau divort, ca nu mai suferi. Ci, incepi sa inveti sa accepti realitatea a ceea ce se intampla, incepi sa fi capabila sa iei deciziile bune pentru tine. Pericolul cel mai mare in acesta etapa este glisarea in vechile obiceiuri. In mod sigur ele ofera confort, dar probabil, unele dintre ele, sunt raspunzatoare pentru ceea ce s-a intamplat.

Abordarea sanatoasa: sa iti continui dezvoltarea persoanala, sa continui sa te cunosti si sa te intelegi, sa continui sa iti exprimi adecvat emotiile, chiar si pe cele negative. Acceptarea inseamna sa fii sincera cu tine, “sa nu te ascunzi dupa deget”.

Acum vezi si luminita de la capatul tunelului, vezi ca viata ta se continua, ca poti face multe ca sa te schimbi, sa devii o persoana de care sa iti placa din nou, pe care sa o iubesti.

Fie ca esti cel care pleaca sau cel care este lasat in urma, acest proces este extrem de dificil. Vei avea nevoie de tot suportul celor din jur, vei avea nevoie sa impartasesti ceea ce se intampla in viata ta. Cel mai adesea apare o tendinta de izolare datorita sentimentelor de vina, rusine, jena etc. Incearca sa te concentrezi pe nevoia de sprijin, de suport si vei vedea ca acele sentimente descrise mai sus se vor estompa, disparand treptat.

Daca observi ca stagnezi intr-una dintre etapele prezentate, sau ca nu poti sa faci fata starilor emotionale si fizice pe care le traiesti este foarte important sa apelezi la ajutorul unui specialist, unui psihoterapeut. In general, in cadrul sedintelor pe care le am cu clientii mei aflati in astfel de situatii lucram spre a isi intelege mai bine propriile trairi, sa se deblocheze si  sa devina din nou persoane active si echilibrate.