"...sa accepti fericirea atunci si acolo unde vine - atat pe cea marunta, cat si cea imensa...
...cand accepti fericirea care vine la tine si care apoi pleaca din nou, accepti de asemenea si gravitatea ca facand parte din viata...
...deschizand usa catre tristetea care vine la voi, in timp, va veti da seama ca este o fericire care ramane..."
(Bert Hellinger)

Relatia de atasament dintre tata si copil

psiholog Roxana Alina Olaru
Relatia de atasament dintre tata si copil

Relatia de atasament a copilului cu tatal sau este a doua relatie foarte importanta din viata sa. Aceasta relatie nu poate fi inlocuita cu adevarat de catre nimeni. Tatal este cel care intregeste procesul de identificare al copilului, cel care aduce cea de-a doua jumatate, copilul reusind astfel sa isi creeze propriul intreg. In psihoterapie spunem ca parintii sunt ca doua oglinzi pentru copil. Acesta se oglindeste in ei, se cunoaste si se recunoaste, reusind mai apoi sa alchimizeze aceste jumatati si sa creeze ceva nou si unic.

Cu ajutorul tatalui, copilul reuseste sa se desprinda sanatos din relatia simbiotica pe care o are cu mama sa. Tatal il ajuta pe copil sa se indrepte spre lume, sa se dezvolte atat pe plan cognitiv, cat si social. O relatie securizanta cu tatal il va ajuta pe copil sa se dezvolte armonios din punct de vedere emotional.

Relatia de atasament cu mama este prima care se realizeaza. Totusi, in cazul in care mama nu este disponibila tatal va fi cel care il va ajuta pe copil, neinlocuind, totusi, intru totul relatia cu mama.  Copilul va putea sa se simta iubit si ingrijit, va avea sansa sa invete la randul sau ce inseamna sa ai grija de cineva si sa iubesti.

Relatia dintre tata si fiul sau este extrem de importanta pentru dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a baiatului. Numai prin relatia cu tatal sau va putea sa devina barbat. De la el va invata ce inseamna sa isi accepte masculinitatea, sa devina puternic, sa fie serios, descurcaret, sa isi aleaga o cariera si sa o urmeze, sa poata deveni partener (sa invete sa iubeasca o femeie) si sa devina la randul lui tata. De asemenea, este extrem de important ca iubirea dintre tata si fiu sa fie cat mai des exprimata si impartasita.

Daca tatal este imatur si slab sau, dimpotriva, dur si rece, baiatul va avea dificultati in a se maturiza armonios. In primul caz va avea tendinta sa preia rolul tatalui in familie inca de la varste mici, devenind asa numitul copil parentificat. In cel de-al doilea caz  va dezvolta o tendinta depresiva, se va inchide in sine si ii va fi foarte greu sa renunte la propria durere. Ulterior va tinde sa devina si el agresiv cu cei din jur deoarece nu isi va putea contine propria durere si, astfel, o va “impartasi” cu ceilalti.

Relatia dintre tata si fiica sa este importanta mai ales din punctul de vedere a alegerii viitorului partener. Daca tatal este prezent si iubitor isi va invata fiica sa intre intr-o relatie sanatoasa. Este extrem de important ca la inceputul pubertatii tatal sa ii lase mamei loc in viata fiicei pentru ca aceasta sa poata deveni femeie. Daca va tinde sa isi acapareze fiica aceasta va ramane un copil din punct de vedere emotional.

In cazul in care relatia cu tatal este una abuziva, fiica va dezvolta ulterior fie relatii in care va fi in continuare abuzata, fie va deveni persecutoarea propriul sot. In cazul in care va avea baiat nu ii va permite acestuia sa devina barbat tinandu-l prins in propria sa incurcatura emotionala.

Daca tatal nu este prezent (fie ca a decedat, fie ca a plecat) va afecta negativ viata ulterioara a copilului. Acestuia ii va fi mai greu sa se orienteze pozitiv catre viata sa, sa isi creeze granite clare intre sine si cei din jurul sau si sa isi urmareasca propriile nevoi. Copilul, de asemenea, va fi conectat si la suferinta mamei si o va prelua. Consecintele pot fi devastatoare deoarece copilul se va raporta spre sine si spre lume prin suferinta mamei sale si ii va fi extrem de greu sa se conecteze cu propria suferinta si propria impacare. Astfel, nu isi va putea trai viata sanatos, ii va fi greu sa se bucure si sa se relationeze corect cu cei din jur.
Tot mai adesea aud in cazurile de divort ca mamele refuza relatia dintre copii si tata. Propria suferinta le determina sa isi foloseasca copiii pe post de unelte de razbunare in razboiul pe care il duc cu fostii parteneri. Consecintele sunt clare: copiii vor resimti lipsa tatalui si vor ramane conectati la durerea mamei.

Relatia tatalui cu proprii copii nu trebuie ignorata si diminuata. Ea este vitala pentru dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a viitorilor adulti.

Pentru programari puteti suna la numarul de telefon: 0728.47.15.06.

webdesign by publiciton.ro