Psihoterapia vizeaza tratarea si ameliorarea problemelor de natura psihologica si se adreseaza suferintelor interioare cum ar fi: doliu, atacuri de panica, nevroze, anxietati, tristete, probleme de separarea, traume, tulburari psihosomatice, disfunctii sexuale, etc.
Consilierea psihologica este o forma de interventie psihologica care se adreseaza persoanelor aflate intr-o situatie de impas existential. Sunt vizate: probleme de cuplu, interventii in cazul unui divort (consilierea copiilor si a sotilor), conflicte familiale, probleme identitare, conflicte personale de comportament sau interioare (emotionale), orientare vocationala, interventii in mediul organizational.
"...sa accepti fericirea atunci si acolo unde vine - atat pe cea marunta, cat si cea imensa...
...cand accepti fericirea care vine la tine si care apoi pleaca din nou, accepti de asemenea si gravitatea ca facand parte din viata...
...deschizand usa catre tristetea care vine la voi, in timp, va veti da seama ca este o fericire care ramane..."
(Bert Hellinger)
Modul in care bebelusi stiu sa ofere si sa primeasca iubire este prin relatia cu persoanele care au grija de el. Iar aceasta relatie, la inceputul vietii se face prin atingere, prin miros, prin caldura.
Ce inseamna psihoterapia?
Inseamna, in multe instante, ca sa nu zic in toate, sa putem sa acceptam ca ne doare, ca avem rani emotionale care nu se inchid daca hotaram “sa trecem peste”, inseamna ca nu putem sa le aratam celorlati cat de tare suferim prin a-i lovi si a-i face sa sufere si pe ei. Inseamna sa invatam sa ne uitam la propria durere, sa putem sa o intelegem si apoi sa putem sa vorbim despre ea. Scopul? Sa nu mai caram bagajele dupa noi si sa ne invatam copii sa nu se incarce la randul lor.
Scriu acest articol dintr-o perspectiva psihoterapeutica, dar mai ales personala.
Am observat la multi dintre clientii pe care i-am vazut de-a lungul anilor: teama de a nu suferi, de a lasa emotiile precum tristetea sa existe in ei.
La nivel emotional, pe toata perioada doliului vor mai aparea tristetea, parerea de rau, plansul, nevoia de izolare, nevoia de a vorbi, constientizarea a ceea ce nu veti mai putea face impreuna... si multe altele.
Este in regula!
Este normal!
Momentul in care apelati la psihoterapia de cuplu este acela in care acceptati ca relatia este mai importanta decat ce vor spune ceilalti, mai importanta decat teama de sine si de ce s-a intamplat in trecut.
Din punctul meu de vedere, pentru a avea o viata calitativ buna inseamna sa ma cunosc si sa am grija de mine, sa stiu sa iubesc si sa stiu sa ma las iubita, sa ma respect si sa ii respect pe cei din jur, sa incerc sa fac lucrurile pe cat de bine pot, sa ma asigur ca nivelul meu de trai este cel care mi-l doresc.
Fara a te cunoaste, fara a sti ce poti si ce nu poti sa faci, fara a accepta posibillitatile si limitele propriei fiinte, celelalte nu sunt posibile. Iar toate acestea sunt facilitate prin munca insotita de un psihoterapeut.
Acest articol a fost inspirat de o conversatie pe care am avut-o cu o prietena legata de meseria de psihoterapeut. M-am simtit inspirata sa va povestesc un pic din demersul meu si din ceea ce ma face sa aleg zilnic sa practic aceasta meserie.
Din experienta mea ca psihoterapeut am constatat ca atunci cand oamenii isi inteleg emotiile, invata sa le accepte si devin constienti de propriul ritm de vindecare, reusesc sa treaca prin acest proces intr-un mod sanatos, fara a ramane cu reziduuri emotionale.
Vei avea nevoie de tot suportul celor din jur, vei avea nevoie sa impartasesti ceea ce se intampla in viata ta.
Incearca sa te concentrezi pe nevoia de sprijin, de suport si vei vedea ca acele sentimente descrise mai sus se vor estompa, disparand treptat.
“Nu mai plange! Te vede toata lumea!” - aceste cuvinte le aude fiecare copil sau om cel putin odata in viata sa. Astfel, fiecare om invata ca emotiile sunt ceva rau, ceva care nu trebuie sa existe.
Emotiile reprezinta modul in care o persoana raspunde la ceea ce se intampla in mediul inconjurator.
Depresia postnatala este considerata un moft. Totusi, daca este ignorata si ramane netratata se poate croniciza ducand spre aparitia unei depresii majore ce va afecta intreaga viata a mamei si a celor din jurul ei. Multiple studii au aratat ca depresia post-partum afecteaza ireversibil relatia de atasament dintre mama si copil, dezvoltarea emotionala si cognitiva a copilului.
In cele mai multe dintre cazuri schimbarile emotionale nu sunt percepute de cei din jur deoarece ele variaza in intensitate de la o mama la alta.
Schimbarile emotionale pot avea ca factori declansatori cauze interne, dar si multiple cauze externe.
Pentru a evita agravarea schimbarilor emotionale de dupa nastere este recomandat sa incercati sa va pregatiti pentru nastere, iar in perioada post-partum sa cautati sa aveti suportul celor apropiati, sa vorbiti despre starile prin care treceti.
Consider ca sanatatea psihica este un rezultat al modului de viata pe care fiecare om il are, al modului in care reuseste sa isi gaseasca un echilibru intre minte - corp - suflet. Un prim pas este deschiderea spre sine, spre propria persoana.
A putea percepe realitatea asa cum este va fi urmatorul pas spre sanatatea psihica. De aici deriva si capacitatea de a putea memora si dorinta de iti reaminti ceea ce s-a intamplat fara a aparea teama.
Clientii care sufera de atacuri de panica adesea descriu stari subite de teama intensa fara vreun motiv aparent, batai puternice ale inimii, dureri in piept, senzatie de sufocare si teama de a muri.
Prin psihoterapie va fi tratata cauza si nu simptomul in sine si veti invata diferite tehnici de relaxare, veti dobandi noi strategii de rezolvarea a problemelor.
A pierde pe cineva drag sau ceva care pretuiti este extrem de dureros. Puteti sa simtiti foarte multe emotii si sa credeti ca tristetea, durerea si disperarea nu vor pleca niciodata. Toate acestea sunt normale pentru procesul de doliu fiindca este un raspuns natural la pierdere, fiind vorba de suferinta emotionala pe care o simtiti atunci cand pierdeti pe cineva sau ceva drag.
Nevoia ca sarcina sa decurga normal si copilul sa fie bine devine de multe ori un stres greu de dus pentru viitoarea mamica.
Eu cred ca fiecare femeie se afla in cea mai buna pozitie pentru a isi lua propriile decizii cu privire la sarcina sa. Ajutorul pe care il ofer are ca scop clarificarea, gasirea de noi solutii si puterea de a lua o decizie care sa fie conforma cu propriile nevoi.
Constelatiile familiale prezinta un interes crescand in intreaga lume. Psihoterapia traditionala se imbogateste considerabil cu ajutorul constelatiilor familiale, putand sa avem acces mai direct spre traumele, pierderile sau secretele din sistemul familial.
Nu tot ceea ce se intampla in vietile actuale sunt o consecinta directa a ceea ce a ales fiecare, ci, uneori, ele vin de mai departe, din sistemul familial.
Relatia de atasament a copilului cu tatal sau este a doua relatie foarte importanta din viata sa. Tatal este cel care intregeste procesul de identificare al copilului.
Tatal il ajuta pe copil sa se indrepte spre lume, sa se dezvolte atat pe plan cognitiv, cat si social. O relatie securizanta cu tatal il va ajuta pe copil sa se dezvolte armonios din punct de vedere emotional.
Prima relatie de atasament din viata unui copil este aceea cu mama sa. Aceasta legatura este ca un fluviu de emotii ce nu se opreste si care se revarsa dinspre mama spre copil. In aceste momente se pune temelia a ce va fi copilul din punct de vedere emotional, psihologic si a identitatii ca fiinta umana.
Daca relatia cu mama sa a fost una pozitiva, hranitoare atunci va avea incredere in a initia si sustine relatiile la varsta adulta. In schimb, daca relatia cu mama a fost tulburata si precara adultul de mai tarziu va fi temator si ii va fi extrem de dificil sa stea intr-o relatie.
Atasamentul este legatura (relatia) emotionala dintre doi oameni. Primul moment in care atasamentul este initiat se realizeaza in burtica mamei si apoi imediat dupa nastere.
Relatiile interumane sunt puternic incarcate emotional. Ce este mai important este felul in care este prezenta o persoana si nu doar ca ea se afla fizic in acel loc. Sentimentele pe care oamenii le impartasesc arata modul in care ei reactioneaza unul fata de celalalt.
A incepe o relatie de cuplu nu preupune si sfarsitul cresterii personale, a partenerelui si a relatiei in sine. Fiecare om se dezvolta si creste emotional in fiecare zi. Tot asa si relatia va creste si poate se va maturiza in timp. Cu toate acestea, experientele personale pot impinge partenerii sa se puna pe pozitii gresite in relatia de cuplu, ducand astfel la relatii care in timp vor deveni foarte greu de gestionat pentru cei doi parteneri.
Daca relatia de cuplu s-a terminat intr-un mod brutal si traumatizant nu va fi de ajuns sa arunci lucrurile fostului partener, sa stergi pozele cu fosta iubita si sa rupi orice contact cu el sau ea. Vei avea nevoie sa lucrezi activ cu durerea ta.
Este important sa vorbesti despre starile tale, sa nu te inchizi in tine si fata de tine (sa nu iti negi starile emotionale pe care le traiesti).
Unul dintre aspectele importante este sa ai curajul de a incerca sa intri intr-o noua relatie. Chiar daca vor fi necesare mai multe incercari nu iti pierde curajul si persista in a cauta persoana potrivita pentru tine.
Semnele depresiei cele mai evidente pentru anturaj sunt: pierderea interesului, retragerea sociala, anxietatea, agitatia si nelinistea, tendinta de a plange des, lipsa energiei, evitarea luarii de decizii.
Cel mai important este faptul ca in multe situatii persoana deprimata nu este pe deplin constienta de aceste simptome. Atunci cand sunt constienti tind sa isi "puna masti" mimand ca s-ar simti bine sau ca nu au nici un fel de probleme.
Depresia este o afectiune ce trebuie luata in serios. Cei ce sufera de depresie au nevoie de sprijin si incurajari. Nu este necesar sa stati intr-o stare care va face rau doar pentru ca trebuie sa aveti mai multa vointa si sa va rezolvati singuri problemele. Psihoterapeutii au pregatirea necesara sa ajute in astfel de cazuri. Nu este o rusine ci o putere sa recunosti cand ai nevoie de ajutor si sa il si ceri.
Depresia clinica are doua componente principale: intensitatea (simptomele interfereaza puternic cu viata de zi cu zi) si durata (simptomele sunt prezente aproape tot timpul, iar ultima repriza dureaza de mai mult de doua saptamani in continuu).
Este foarte important sa stiti ca simptomele variaza de la individ la individ, nefiind necesar sa fie prezente toate cele 11 simptome ce indica prezenta depresiei in acelasi timp.
Este de mult cunoscuta corelarea intre pedeapsa fizica si tendina de agresiune crescuta la copii si chiar performante scolare scazute. Toate acestea duc in timp spre depresie, anxietate, nefericire, sentimente de inutilitate, dependenta de substante (droguri, alcool) si comportamente antisociale.
A bate un copil este, de fapt, o modalitate de a iti descarca furia si nicidecum o metoda de invatare.
Cel mai important este sa ne dorim fiecare dintre noi ca generatia urmatoare sa invete sa isi gestioneze furia.
In ultimii ani ADHD-ul a fost foarte des diagnosticat in randul copiilor. Aceasta tulburare se caracterizeaza prin deficit de atentie, hiperactivitate si impulsivitate. In multe cazuri aceasta afectiune nu dispare o data cu cresterea in varsta si astfel copii care au prezentat ADHD devin adulti cu ADHD.
Un diagnostic corect poate aduce un sentiment de usurare. Psihoterapia ajuta la crearea unei stime de sine pozitive, trecerea peste sentimentele de furie si suparare pe sine acumulate de-a lungul anilor si invatarea unor comportamente ce ii va ajuta sa se organizeze mai eficient.
Cred ca cel mai important lucru pe care ar trebui sa il stie un copil este faptul ca este iubit tot timpul si ca va gasi intotdeauna suport din partea parintilor lui.
Ar trebui sa stie ca lumea este magica si ca si el este. Ca este minunat, genial, creativ, plin de compasiune, ca poate imparti daca vrea. Sa stie ca este normal sa faca coronite din flori, prajituri din noroi, fortarete de zapada, sa apere corabia de pirati etc. Ar trebui sa poata sa rada, sa se joace, sa se maimutareasca, sa isi permita sa isi foloseasca imaginatia asa cum ii place lui.
Si cel mai important, au nevoie de un tata si de o mama care sa stea si sa ii asculte si care sa li se alature in mestesugirile lor.
Unul din cele mai intalnite motive pentru divort este infidelitatea unuia dintre parteneri.
De foarte multe ori problemele personale ajung sa acapareze viata unuia sau poate chiar a ambilor parteneri.
Pentru a evita o ruptura incercati sa vorbiti cat de deschis puteti unul cu celalalt. Daca simtiti ca trecutul personal se interpune intre dumneavoastra si partener / partenera incercati sa apelati la un consilier psihologic sau psihoterapeut pentru a va ajuta sa rezolvati propriile probleme.
De multe ori am auzit persoanele din jurul meu (atat in cabinet, cat si in randul cunoscutilor) ca dorm cateva ore pe noapte.
Oamenii aleg sa trateze insomnia ce persista in timp ca pe o cauza a problemelor lor, luand somnifere sau alte tratamente ce ajuta somnul. Totusi, insomnia ar trebui privita ca un simptom al altei afectiuni, ca un semnal de alarma pe care corpul il ofera.
Eu incep sa lucrez cu clientii mei luand in considerare gravitatea si tipul simptomului de care sufera. Ii ajut sa isi amelioreze simptomul, dar exploram impreuna si problematicile de care sufera pentru a gasi cauza si a o rezolva.
Nivelul stresului la copii poate fi determinat de activitatile scolare, dar cauza cea mai des intalnita este contagiunea cu stresul pe care il au parintii. Este destul de greu de acceptat ca ceea ce se intampla cu parintele sa ii afecteze si pe copii, dar datorita legaturii stranse dintre copii si parinti (acel atasament ce se dezvolta inca din burtica mamei) si existentei capacitatii de empatizare cu cei din jur, copiii sunt foarte sensibili la starile emotionale ale parintilor. Desi parintii cred ca daca incearca sa ascunda faptul ca sunt foarte obositi, ingrijorati sau suparati, copiii nu vor observa ce se intampla cu ei si, astfel, nu vor fi afectati.
Atunci cand parintii apeleaza la serviciile mele incerc sa le explic ca este foarte important sa vorbeasca cu copii lor despre ceea ce se intampla cu ei, despre faptul ca ceea ce simt nu are legatura cu ceva ce a facut copilul.
Anuntarea venirii pe lume a unui copil aduce cu sine si vantul schimbarii, fiind atinsi toti cei din jur: viitorii parinti, bunici, alte rude si prieteni. Actorii principali sunt, insa, cei doi parteneri, ce se pregatesc pentru minunea ce le intra in viata. La inceput apare acel soc, acea neincredere legata de cum a fost posibil sa se infaptuiasca, mai apoi bucuria si nevoia de a impartasi cu cei apropiati.
Viitoarea mamica incepe sa fie din ce in ce mai absorbita de sarcina, bebe si sine, sa caute infromatii despre nastere si perioada de dupa. Apar transformarile corporale, valul de hormoni, starile emotionale schimbatoare, greturi si pofte, nesiguranta de a fi sau nu o mama buna, de cum va fi cu bebe, analize si ecografii...
Majoritatea informatiilor care ajung la viitoarele mamici se refera la durerea ce insoteste travaliul si nastere, la cum pot sa o evite si la cum sa o calmeze, de la a face epidurala, rahianestezie si pana la cezariana (ca da, cezariana scapa de durerea din travaliu, dar nu si de durerea de dupa operatie).
Frica de durere este mare deoarece atunci cand apare oamenii se gandesc ca li se intampla ceva rau, ca le este pusa in pericol integritatea corporala. In momentul in care simt durerea primul impuls este sa se fereasca de cauza, sa se protejeze, sa supravietuiasca. Totusi, durerea in travaliu si nastere nu are ca declansator o experienta traumatizanta la nivelul corpului, ci ea este un indicator despre cum decurge travaliul, despre cand se va produce nasterea si despre cat de repede va putea fi tinut bebelusul in brate de catre mama. Durerea in travaliu si nastere este o consecinta a contractiilor care ajuta la coborarea bebelusului.
Nasterea prin cezariana a cunoscut in ultimii ani o cerere din ce in ce mai mare. Desi este o interventie chirurgicala abdominala majora, care dureaza aproximativ o ora si presupune anestezie si incizii in abdomenul si uterul mamei, se pare ca femeile o prefera nasterii naturale din mai multe motive.
Cel mai important motiv este acela al informarii incorecte cu privire la nasterea naturala. Exista foarte multe mituri despre ceea ce se poate intampla rau intr-o nastere naturala. Din nefericire, pe diversele forumuri sunt descrise experientele nefericite, in care mamicile au avut complicatii. Rareori putem citi despre miile de experiente pozitive, despre cum poate decurge o nastere asa cum ne-am astepta si cum ne-am dori. Deseori frica este cea care impinge o viitoare mamica spre luarea unor decizii care par a fi mai sigure si mai usoare. Totusi, nu poate fi ignorat faptul ca cezariana este o operatie majora ce presupune taierea uterului.